Casa veche cu coloane albe,
Parcul și mai vechi ca ea;
Cerul vânat peste care salbe
Pier cocorii-n seara grea.
Nucii negri, pajiștea deșartă
Și pustie, ca și parc și nuci,
Amintirea care-mi bate-n poarta
Lung, în sufletul de tuci.
Miros jilav de trecut și ploaie —
Și mai putred și mai stins
Calendarul veșted ce-n odaie
Stârvul timpului l-a strâns.