agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-05-13 | [This text should be read in romana] |
we'll survive, spuneai astă vară, pe atunci lumea era încă plină de oameni,
de părinții cuiva, de bunicii cuiva, lumea era plină de copii nenăscuți și date probabile de naștere, de oameni niciodată împărțiți în pozitivi și negativi, era vară, era vacanță, trecuse deja un val, pe atunci lumea era mai plină, apoi a venit valul doi, apoi a venit toamna și au venit toate zilele și toate orele pandemice toate cifrele zilnice de la ora 13, ceasul bătea zilnic doar ora 13 eu mă spălam pe mâini de trei ori cu săpun, la fiecare oră, cum bunicii noștri își făceau cruce de trei ori, când treceau pe lângă vreo biserică oamenii treceau la fel, singuratici, în orașul ăsta ai loc să te distanțezi, odată m-am urcat într-un autobuz, nimeni nu se mai îmbulzea, nimeni nu mai râdea, nimeni nu mai povestea cu glas tare ce le mai făceau copiii și nici ce mai găteau pentru prânz, nimeni nu se mai îmbrâncea pe holuri în pauze, nici măcar poliția nu mai striga după noi, stați în casă, pentru că ne obișnuisem era toamna târziu, începuse valul al doilea, în România se murea zilnic, ei mureau, noi trăiam mai departe, oră după oră era o lume albastră verzuie a măștilor de unică folosință aceeași lume în care, cândva, norii creșteau din pământ aceeași lume în care crescusem orizontul, iubirile, nașterea, moartea și toate acele versuri între un val și următorul, mă opresc pentru o clipă, privesc spre cerul senin de mai și mă gândesc, poate că ai trecut prin boală, poate că te-ai vaccinat, poate că ți-ai lăsat din nou părul lung sau poate că spitalul unde lucrai e și el devastat de pandemie între un Happy Diwali și un Eid Mubarak, între un Crăciun Fericit și un Hristos a Înviat, we'll survive mă uit la știri și plâng, pe aici, oameni mor tot mai puțini, zilele trecute mi-am făcut rapelul și atunci nu mi-am mai simțit mâna
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy