Mă-nchide-un vis în hău de mări pustii
Și-n dangăte de clopot mă trezesc
Ce-n fapt de ziuă lumea o sfințesc
În Englitera verzilor câmpii.
Am pătimit cinci ani privind eterne
Singurătăți și zări fără sfârșit,
Ce astăzi o poveste-au devenit
Pe care-o spun cutreierând taverne.
M-a-ntors Cel Milostiv în astă lume,
La porți, oglinzi, la numere și nume,
Și nu mai sunt acel ce ne-ncetat
Privea cu jind întinderea pustie.
Ce-ar trebui să fac, ca să se știe
C-aici sunt izbăvit, răscumpărat?



traducere - Andrei Ionescu