Pentru mările albastre ale atlaselor și pentru
marile mări ale lumii.
Pentru Tamisa, pentru Ron și pentru Arno.
Pentru rădăcinile unui limbaj de fier.
Pentru un rug deasupra unui promontoriu al Mării Baltice,
helmum behongen.
Pentru norvegienii ce despică apele limpezi
ale râului, cu scuturile ridicate.
Pentru o corabie din Norvegia, pe care ochii mei n-au văzut-o.
Pentru o veche piatră din Altzing.
Pentru o ciudată insulă a lebedelor.
Pentru o pisică din Manhattan. Pentru Kim și pentru lama lui
ce se cațără pe piciorul muntelui.
Pentru păcatul de trufie al samuraiului. Pentru Paradisul
zugrăvit pe un zid. Pentru acordul pe care nu l-am auzit, pentru
versurile care nu ne-au găsit (numărul lor e
numărul firelor de nisip), pentru neexploratul univers.
Pentru amintirea Leonorei Accevedo.
Pentru Veneția de cleștar și asfințit. Pentru cea care vei fi
dumneata; pentru cea pe care poate n-o voi înțelege.
Pentru toate aceste lucruri diferite, care sunt, pesemne, așa cum
presimțea Spinoza, simple închipuiri
și fațete ale unui singur lucru infinit, îți dedic dumitale,
Maria Kodama, această carte.



traducere - Andrei Ionescu