în țara asta încă se mai moare
se moare în spitale, se moare pe șosele
se moare în pădure dar
nesimțirea tot nu moare. găsește scuze
adună acuze, cu spume la gură
promite dreptate
dar masca ascunde surâsul de moarte
și merge mai departe

glasul roților de tren este sunetul fantomă
și un an încet adună patru ani de-întârziere
avem caste, mafie, și tristețe cât cuprinde
tot sperând că ușa noastră ne va apăra de toate
orice, dar asta nu mi se poate întâmpla tocmai mie
auzul este ultimul simț care se topește-n neant
și auzi urale electorale. și auzi promisiuni
și mori gândindu-te că în accidentul ăla este altcineva
pentru că ești apărat de puterea sacră a colectivului

valoarea e trimisă la plimbare
în țara asta încă se mai moare. și asta doare
mai facem o campanie, mai semănăm o listă
dacă vor ei, poate că se mai schimbă un nume
Moțoc e avuție națională, e brand de țară
dar când urma scapă turma
observi că tu ești hoitul în care
“turma” scurmă. și doare