luminile vin atât de întârziate
încât între ele și răsărit
nu mai sunt decât străzi cu sens invers

în mână
strâng colțul unei cărți și aștept
imnul de dimineață al cocoșilor

nu se vede nu se aude
nu arde nimic
lângă perete

încerc să-mi pun de acord ceasul
cu altceva
poate cu o alergare
cu o lacrimă
sau cu aruncatul de pietre
până se vor pune în mișcare
stelele fixe