tăcute bărci cu umbre-n stivă pline
plutesc pe ape fără memorie
spre țărm calea e e pur iluzorie
prin vămi lipsite de furci caudine

vitalul puls devine materie
pe pagini scrise pe cer cu aldine
dictate din temple eleuzine
fără înfrângeri fără victorie

și noi doi pe drum fără pulberi pornim
vâslașul n-are auz n-are glas
nici vorbă să numim un loc eponim

ori an fără ore și zile rămas
ca sferă iar Ova ne rostogolim
pe sensul înainte fără popas