mi se întâmplă să trec pe lângă mine absent
e ca atunci când te întâlneşti de prea multe ori
într-o zi cu un cunoscut cu care nu prea mai ai ce discuta
bine îl saluţi sau răspunzi la salut prima dată şi gata
dacă el mai insistă să se bage în seamă îl bagi şi tu
în gând undeva şi te faci că nu-l mai vezi
azi m-a oprit ÅŸi mi-a spus
tu chiar nu mai ştii să citeşti
sunt o carte nu vezi
eram în părculeţul din faţa primăriei ţâfnos cum era
ca să evit o scenă neplăcută în faţa ochilor mulţi
i-am spus să ne aşezăm pe banca unde un tinerel stătea
cu ochii băgaţi în telefon atât de adânc încât
părea că nici nu era
băi banalitate ce vrei l-am întrebat
băiatul tresare şi mă priveşte mirat
îi zâmbesc chinuit he vorbeam singur copile...

*

... iar dacă de clipa ce fuge abia apuc
să mă prind cu burice de deget
şi-n slăbiciunile toamnei mă îmburic încă
mereu din clipă în clipă spre un ceva
nedefinit dar dorit
e că nu vreau să mă pierd
în şişca razelor din asfinţit
nu cred în apus ca sfârşit
ci ca o promisiune spre un nou răsărit
şi mă închin înainte de somn
Doamne ca musca pe păianjen te rog
să mă ierţi şi să mă laşi încă să mai exist
în pânza ta de lumină...

*

zi calmă de toamnă
fără suflare de vânt
cu soarele blând prefirat
prin bolta de vie
zi liniştită de toamnă
ca tine femeie cu părul cărunt
ce stai lângă mine...
trăim fiecare amintirile-n gând
fără cuvânt privim la ciorchinii ce strâng
soare căldură arome în ei
ca noi în noi reverie
atât de cuminţi suntem că vrăbiuţele
nefiresc de aproape vin lângă noi
un vrăbioi pe rând
celor patru puişori ce-şi tremură aripile
le dă în cioc firimituri de miez de pâine
grijuliu îi duce spre vasul cu apă să bea
le arată cum să se scalde
îi pregăteşte să se descurce în viaţă...
aşa făcut-am şi noi
singuri acum sub bolta de vie
cu ei plecaţi peste zări...