Te gelozesc și îngerii, frumoaso
Și șoapta-ți gura Domnului despică
Să-ți fie vorba sacră-n grai amică,
Cuvântului o sete-n mine vars-o.

Adâncurile-n miez tu îmi ridică
A-ți scrie rostul tainei, ne-nțeleaso
Tu, muză, umbra ta să crească las-o
Că trupul tău de fum e la o-adică.

Și ca o ceață stih hălăduindu-mi
Nimicuri am în literă să isc,
Tu vii, acoperind cu lene jindu-mi.

Iar pasărea mlădiță are-n plisc
Potopul de zadaruri năruindu-mi,
Doar în diluviul tău vecie risc...