Alean în vârf peniței, stins de zare
Țin oamenii ce albul au sub soartă,
Ce nu-i de iarnă, sub negreala fiartă
În taine de cenușă zbor ce are...

Și Dumnezeu în stihul lor îi iartă
De cumpără ce nu e de vânzare
De prin Eden ori din Infern, din care
Își desenează numuririi hartă...

Aceia, plânși în hazul de pe lume
Ori spre tristețea altora râzând
În lacrimă făuritori de glume
Și-n ploaia cu-ntuneric soare-arzând
Ori spre nimicuri privitori anume,
Aceia moșteni-vor veci din gând