agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-11-24 | [This text should be read in romana] | Submited by Adina Speranta
Prea pură toamna bate lângă stea,
Ca un ceasornic vechi întors de vreme. Eu nu mai am cerneli pentru poeme Şi nici uitare pentru viaţa mea. Când cade-o frunză seara, ca o clipă, N-am niciun vers s-o-nchid în veşnicie. Admir şi tac - şi toamna arămie Adie lângă frunţi ca o aripă. Ca Meşterul Manole am rămas Însingurat pe culmi de poezie Şi-aştept o nouă, grea melancolie Ca să-mi redea din urmă vechiul glas. Ce-s vinovat că glasul acesta gol A răstignit poetu-n amintire? O cruce-n urmă - alta-n devenire Şi între ele gândurile stol... De ce nu cânt iubirea ca-n trecut? Prietenia, nopţile, tăcerea? O strună mi-a rămas şi chem durerea Să-i mişte-ndoliatul suflet mut. Ironic vremea tremură-n grădină. Cu fiecare frunză cade câte-un gând, Şi-am auzit departe-un corb strigând Că toamna e un verde în surdină.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy