Se înserează și încă ninge
peste arhangheli obosiți de colind.
Este ora când Maria, pășind peste ei, așază farfuriile pe masă

și cum i se întoarce mâna blând pe frunte
- în timp ce toți ai casei se cinstesc și râd -
astupă Luna;
mai sus, abia mijită, îi mocnește
o constelație cu șapte pistrui.

Apoi, bunul soț la povești cu frații săi,
se va legăna în jilțuri până târziu.
Copiii, uite-i aici, citesc și își împrumută o pernă.

Eu beau vin fiert, învelit în pătura ei la fereastră,
și-n viscol mi se pare că l-am zărit pe Christ cu ei la masă,
când vesel, când trist.