din clipe limpezi de tăcere
răzbat fiorii lacomi de dojană
căința întârzie-n răstălmăciri
și-un dor imens amână despărțirea

rătăcesc în depărtarea ce mi se-ntinde nesfârșit
și depăn în hohot dement de râs și plâns
alcătuirea veții în ascuțișul amintirilor

într-o ultimă răsuflare la capăt de drum
mă așteaptă frica
ieșită din frenezia clipei mărturisește stâlcit
despre iertare și ce-ar mai putea exista
dincolo de hotarele morții

aici e doar zgomot și frig
și nimeni nu vrea să vorbim despre asta