de tristețe nu am cum să scap
doruri doruri doruri o alimentează
toată viață mea e dată peste cap
inima desperecheată suspină oftează.

doar credința mă mai întărește
curând cumva ne-om întâlni în cer
o casă pe Marte poate meșterește
că mă așteaptă iubitor mai sper.

atunci când rătăcesc printre iluzii
realitatea nu-mi mai pare dură
cu rouă din lumină fac perfuzii
am o stea care de mine se îndură.

învăț să îngrop regrete deziluzii
în marea iubirii după geamandură.