mă voi muta spre stele - e ultimul cuvânt
poștașul obosit încurcă tot mereu
adresa mea din cer cu cea de pe pământ
abia de mă mai ține minte DUMNEZEU

Îmi tot spunea odată mama că va veni o vreme
când lumea-ntreagă va face focu-n șemineu
cu cioturi de cărbune de prin semne
în care suflă cu putere să le aprindă DUMNEZEU

cândva am fost și eu aproape sfânt
până-am făcut păcatului icoană - un trofeu
încet-încet se-nfrigura lumina din cuvânt
și tot încet legat la ochi plângea și DUMNEZEU

se întorceau din câmp și-aveau purtau la gât o cheie
toți îngerii semănători mergeau de parcă la ultimul dineu
cu mic cu mare prooroci și sfinți sorbeau din apa vie
pe care o însetase pe la mese DUMNEZEU

(scris azi, vineri, 11 martie 2022)