Și degetele ei cântau,
clapele amestecate cu pământ scoteau totuși acea magie care îți trece prin suflet, precum împunsătura de sabie în coasta Răstignitului. Astăzi pâinea se frânge pentru cei ce plâng departe de casele lor. Împărăția cerurilor este aici.

Ești în Dumnezeu, cum n-ai mai fost vreodată. Îți simți respirația detașându-se de tine, ca un zid curgător
să fii viu înseamnă să sângerezi cu toate insulele de meteoriți, cu tot cerul căzând ca o avalanșă de lacrimi
deasupra timpurilor, peste lumi și cimitire, se nasc alți oameni.

Durerea de a trăi, cu răni fără memorie, viu de-a pururi, printre frânturi de zile și rugăciuni. Peste un balcon bombardat atârna un zmeu deasupra morții.
Cu dragoste pe moarte călcând. Un strat subțire ca zăpada ce vrea să ardă.
Această graniță dintre război și dragoste este ca o grădiniță în flăcări.

Un copil scrie cu cretă peste nori.