voi arde ca lumina până la stingere
și voi veghea mormântul bărbatului meu
ce mult îmi lipsește a lui dulce atingere
iubirea optimismul curajul ca de leu.

mă seduce dorul ca răsăritul soarelui din mare
știu că până la moarte va fremăta în mine
dar nu-l las să-mi strice planul de afirmare
cu versul meu romantic cu ecouri latine.

ce dacă timpul are astăzi chipul înnorat
și ploaia se grăbește sufletul să-mi inunde
în portul speranței mi l-am ancorat
nu-l voi lăsa în volburi să se scufunde.

aștept o liniște de primăvară renascentă
să-mi continui iubirea uimitoare efervescentă.