Visând la veșnicie
Și la ce soarta
Va binevoi să dea
Țintim ușa
Ce duce la altă
Putere mai sfântă
Și mai dreaptă
Țintim tăria muntelui
Cu izvoare ce
Șiroiesc spre noi.
Iar în biblioteci
În culoare brună
Așteaptă cărțile
Ca niște nestemate
Atât de accesibilizate.
Străbătute cu gândul
Vezi fața și rochiile
Unor femei pe care
Le-ai iubit
Și acum te crezi
În apa cristalină
A izvorului
Și vezi timpul plăcut
ÃŽn anii ce au trecut