plec dincolo
pentru faptul că pot număra cursele de cai
fără să mă deranjezi
nu fuga mă sperie
ci modul în care rostogolirea te rupe
mi-ar părea rău să acopăr conștiința
cu un acoperiș care nu-mi aparține
prefer paharul cu vin roșu
piciorul întreg
și sticla sunând ca un chimval
în plus poeziile mele
singurul mod în care pot să te ucid
fără să-mi pară rău
că o dispariție va răsări la orizont

va fi o excepție
să schimb lumina galbenă a lămpii de noapte
în roz