Infern îţi e când trist îţi e-n privire
Şi lacrimi spală-obraz ca de-o ruşine,
Văzând lumina ce din moarte vine
Tenebra stingi pe-a lumii glăsuire.

ÃŽÅ£i cumperi taina tihnelor divine
Cu banul plânsetului tău subţire
Sărut pe buze-ai încă-mpărăţire
Amor mai poposeÅŸte-n trup la tine.

Mai ai iubi pân lutul praf s-a face
Mai ai și vreme pentru-al tău oftat
Fiind, ți-e jale ori extaz rapace.

N-ai Dumnezeu de-n râs l-ai căutat
Și ai glumit cu sacrul care tace...
De liniște în slavă-i înger beat.