totul a început cu frica de viespi
prin ușa întredeschisă ai auzit
un bâzâit aspru și ferm
te-ai grăbit s-o închizi dar n-a fost de-ajuns
bâzâitul aspru și ferm urmat
de o zbatere nebunească
între geamul de termopan și tocul ușii
ai deschis puțin cam cât încap două degete
prin crăpătură a căzut pe pervaz
un pui de albină cât un sâmbure de cireașă
amară

năucit
și-a tras puțin răsuflarea
așa cum faci tu dimineața
și-aștepți să dispară efectul
dozei de Imovane și Uniquet
c-o aripă ruptă tot încerca
să se înalțe
se izbea cu zgomot de geam
obsedant și fragil
zgomotul ritmic îți netezea carnea
ca un topor pentru șnițele

peste toate din tine s-a revărsat o tristețe
cum se revarsă Mekong-ul în deltă
când vine musonul din nord
te-ai gândit ce-ar fi putut face
cu viața pe care o avea înainte
câte plante ar fi cunoscut
câte nimfe necăpăcite ar fi consolat
cu povești despre locurile în care a fost
zgomotul ritmic devenea tot mai slab
îți făcea carnea ghem
ca o vârtelniță

ți-ai spus că înapoi în natură
n-ar avea nicio șansă
că tot ce poți face e să-l ajuți
să se odihnească cu demnitate
ai luat un vechi testament cartonat
l-ai strivit cu blândețe
șșșșt gata stai liniștit va fi bine
sigur pe undeva există un rai
unde puii de albină se trezesc îngeri
fără judecată și alte formalități
așa cum credem noi cu tărie
că se întâmplă cu pruncii noștri
nebotezați

(îți scriu toate astea pentru când te trezești
știu că e greu să mori de la capăt
obsedant și fragil
sigur pe undeva există un rai
unde ne vom trezi îngeri nebotezați
fără vreo dare de seamă și alte formalități
așa cum albinele doici cred cu tărie
că se întâmplă atunci când împart
lăptișorul de matcă)