toate micile victorii
sunt doar preambulul
marii înfrângeri ce
dormitează în lumea spongioasă
pregătire inconștientă a
drumului anevoios către
prăpastia numită pompos eșec
(pe care poeții o știu drept ratare)

realitatea aceasta
atât de chitinoasă la palpare
în care ne înlocuim măștile zi de zi
pentru a traversa mai ușor ținutul mlăștinos
al obișnuinței sarcastic botezate rutină
ne creează premisa tot mai plauzibilă
că este de neconceput să ne sustragem
tiraniei ascunse, dar ferme
a hazardului, a invizibilului și a neantului

drumul nesigur
destinația pe care toți o cunoaștem
timpul care ne-a scăpat de mult din lesă
pe când încercam
cu meticulozitate sau cu lehamite
să-i descifrăm măcar o parte din taine
ne urmăresc ca o haită de kiowa
ca un roi de sudalme venite
din adânc sau de nicăieri

boala asta nu ne va trece
dar mă voi gândi mereu la o evadare

cea de plexiglas
cea de hârtie
cea fără zahăr
nu-mi mai sunt de ajuns