încearcă vag clapele
mâinile tale din clipa ultima rază
alunecă-n noapte se retrag
dispar şi ultimii paşi nopţii
odihnind în silabe

în locante secrete
biblioteci cu obloane lăsate
zăvoarele trase lumina
difuză se aşază la masă
printre file îmbracă metafora

nevăzut într-o carte poetul
respiră cerul cuvintelor tocite
lui descompus nimeni
nu bate la uşă întrebări nu mai
sunt dinspre nord

se întoarce albul pe răni
pământene şi totuşi e frig
ÅŸi devreme din liniÅŸtea literelor
se aleg între ele propoziţii şi fraze
împăcate melodic

refac alianţe răzleţi sicomorii
cu păsări desenează icoanelor
ochii cu stele ÅŸi cerul cu aripi
răsfoiesc şi ies din cuvinte aievea
vocalele ...în ofuri prelungi