în difuzoare
balada pentru... Adeline
inundă doar scoici
umbrele goale
pe plaja pustie

fără să ridic ochii
topesc în spirală
peste tot gândul de nicăieri
lumini destramă
şi ultima coajă inimii mele

aruncată în mare cu ultima
dorinţă în loc de bănuţ pe firul
globulelor roşii număr
până la şapte o zi dintr-un șir
firesc și sălbatic

respir verdele printre
alge se poate trăi
ÅŸi trec mai departe
devorează absurdul dorinţei
aproape de țărm

vreau înapoi inima mea
ca un clopot bătând repetat
ecoul cu albastru de apă
un roi de celule sărate
cântă... Baladă pentru Adeline