Omul din oglindă,
Cine-mi este el?
Și de ce îmi inundă,
Creierul și mă lasă chel?

Omul din oglindă,
De ce strivește ușa?
O întoarce suferindă,
Și lasă-n prag cenușa.

Omul din oglindă,
Adesea îmi clipește,
Și-l văd că vrea să-mi prindă,
De viață mă răpește.

Omul din oglindă,
Strânge sticla-n palmă,
Dar eu m-ascund în tindă
Și mă las purtat de teamă.

Omul din oglindă,
Se zvârcolește în loc,
Și urechile-mi inundă,
Cu paiele de foc.

Omul din noglindă,
Îmi suflă doar rahat,
El se mișcă prin tindă,
Mi se pare supărat.

Omul din oglindă,
Îmi trage firele din creștet,
El tot îmi lasă suferindă,
Unghiile de la un deget.

Omul din oglindă,
Nu se mai oprește,
El tot încearcă să mă prindă,
Și ura iar îi crește.

Omul din oglindă,
Mă înjură fără haz,
Încearcă să-mi aprindă,
Lacrimile pe obraz.

Omul din oglindă,
ÃŽmi promite libertate,
Omul din oglindă,
Zice că le face el pe toate.

Omul din oglindă,
Iar se apropie de geam,
Și încearcă să cuprindă,
Pervazul,
Dar eu plângeam.

Omul din oglindă,
Plângea și el fără motiv,
Și încerca să mă cuprindă
Arătam ca un captiv.

Omul din oglindă,
Își ciupește gâtul,
Omul din oglindă,
Socotește câtul.

Omul din oglindă,
Zâmbește cât mai naiv,
Omul din oglindă,
Ochii îi sar ca la un bețiv.

Omul din oglindă,
Își trage scula din buzunar,
Omul din oglindă,
Își face un fermoar.

Omul din oglindă,
Mare Arhitect,
Omul din oglindă,
Mă trage de piept.

Omul din oglindă?
Trage sânge pe gură.
Omul din oglindă,
Nu mai simt atâta ură.

Omul din oglindă.
Aproape nu-l mai știu,
Omul din oglindă,
ÃŽn ochi am doar pustiu,

Omul din oglindă
Dispare răsfirat,
Omul din oglindă,
Tu mai tot amuzat.

Omul din oglindă
Omul din oglindă
Omul din oglindă
Omul din oglindă

O