se ajunge la o zdrențuire a realului
imagini și halucinații apar din mers
scurgeri și infiltrații
mucegai pe tavanul ultimului etaj
lipsa unei mansarde corespunzătoare
devine un act asumat de sinucidere
așa cum iubirea poate salva aparența
lăsând neatins inorogul esența
(mirosul de păpădie strivită sub copita inorogului în zbor de primăvară postapocaliptică)
se ajunge prea ușor la starea de coșmar ordinar
când urlete și cadre amenință zdruncină neputincioase sita cotidiană
ar trebui să fugi speriat să te retragi înfiorat în colțișorul tău murdar și aparent sigur
mucegai pe tavan vecinii o ard pe manele beți treji pun heavy
pășești și auzi scârțâind podeaua obrazul schimonosit

și tu bănui că sub toate se ascunde o ființă timidă
de o frumusețe tulburătoare
în stare să te ucidă
dacă o găsești