Mămuca…

În bordeiul din cătunul din valea întunecată,
În care arde o cioată,în soba aproape dărâmată…
Se deapănă povestea unei femei sărace
Pe masa din odaie,un colț de pită zace…

Sunt șase prunci în jurul blidului cu zamă
Încropită dintr-o poală de cartofi ,de a lor mamă
Care cu mâinile muncite și crăpate în vreme,
Ține,la brâu alt prunc mai mic ce jalnic geme…

Grăiește-o rugăciune,hrănind din mai nimic…
Pruncii ce-i crește mândră-n bordeiul ăsta mic
Iar fratele mai mare,împarte porții mici
Din pita foarte tare pe care s-o demnici

În supă fără’ să pierzi fărâmituri din ea
Ferice’sunt toți plozii că au ce îmbuca…
Lumina lămpii vechi le luminează fața
Și vezi doar zâmbet,în obrajii îmbujorați de viața,

Ce-o duc în sărăcia unei familii care,
Îi mulțumesc Lui Domnul,că au azi de mâncare!
Orfani sunt toți de tată,războiul l-a răpit
Pe câmpul-nsangerat el viața și-a jertfit

Și i-a lăsat cu mama,cu jalea ei în suflet
Și-n serile din vale doinind cu al său cântec
Despre haiduci și codrul ce taine doar el știe,
Despre eroii gliei și despre vitejie,

Încercând să-și crească fii și fiicele să stea
Cinstiți în astă lume și-n viața asta grea…
Chiar dacă sunt săraci și orfani uitați de soartă
Împreună să rămână cinstind pe a lor tată

De aceea în privirea lor în acea seară,
Pe chipul lor lumina încearcă să apară
Când adunați cu toți la masa cea săracă,
Încropită de-a lor mumă,tot ce-a putut să facă.

Ei au mulțam’ în suflet că-s împreună teferi,
Sunt pavăză măicuții și al ei mândri luceferi
Ce-n viață strălucire încearcă să aducă
Pentru ei,pentru toți frații și pentru-a lor mămucă!

Liviu-18.01.2023