Mă las stăpânit de-o esență,
De un fel neașteptat de prezență,
De una dulce și rară,
De un fel de primăvară.

Îmi văd nevăzutul cântând,
Deslușesc armonii în necuvânt,
Și aud al meu gând,
Cum se întoarce la gând.

Ămi scutur din ființă, neantul,
Și eu devin, un Altul,
Iar unda pornită pe drum,
Îmi limpezește tot necuprinsul, acum.