dacă orice dependență
se hrănește cu drame
atunci vindecarea ar trebui să răspundă
la întrebarea așa și?

e relativ bine.
nu mai tremură mâna
pe aparatul de ras
când îți faci barba.
în fața oglinzii prin tot corpul străbate
o descărcare electrică.
retrăiești toate momentele
într-un singur moment atât de intens
încât creierul se scurge din țeastă
ca firișorul de pastă când strângi
tubul cu pate de ton
cu care te-ai obișnuit vinerea .
momentele când nu puteai ține
aparatul în mână și te rugai
să nu-ți tai din greșeală
vreun vas de sânge mai important
și să ajungi în cronica morților idioate
vizionate la ore târzii
pe viasat.

palma ți-o imprimi în oglindă
cum ating polițiștii americani
farurile de la mașinile trase pe dreapta.
în caz că dispari fără urmă
cineva se va uita la oglinda murdară
și va ști că ai fost acolo
și ți-ai făcut barba.
altfel nu ai cum
să mergi la afterschool
de la poartă să-ți sară copiii în brațe
unul are temă la mate
altul vrea să-l ajuți cu o căsuță de fluturi
barba ta să le irite obrajii
în timp ce mămicile posh
te pozează cu flip-ul din suvuri
să vadă tații din Dublin
că plozii sunt safe.
apoi mămicile posh să-ți zâmbească
și tu să-ți smulgi părul din cap
la gândul că toate astea
ar fi putut fi ale tale.
și flip-ul și suvul mămica posh
plodul care colecționează insigne
cu mr krabs.
te mulțumești să-i duci în cârcă
până în sala de clasă
ca un nume ce ești
scris cu Garamond black
pe o copertă de carte folosită
ca opritor la balconul
unui protopop care-a uitat
că insistase o săptămână
pentru cartea ta "decât" cu autograf.

te scuturi de gânduri
ca cearșafurile de la paliative
știi că nu te poți uita
atât de mult în abis
cum ai făcut până acum
dacă abisul
nu e o parte din tine.

după un an
pielea își recapătă culoarea ei
naturală.
după doi oasele redobândesc
densitatea normală.
constați că vindecarea
așa cum e definită în dicționar nu există.
rănile vechi se închid
pentru a face loc altora noi
înlocuiești o dependență cu alta.
înainte erai obsedat
să scapi de starea de rău.
acum cauți cu disperare
să nu pierzi starea de bine.
vindecarea adevărată
perfectă
e doar atunci când ai pierdut tot.
și totul se întoarce la starea inițială.
ca un zid prin care cresc
plante rătăcitoare
ori o clădire surpată
pe care încet
o înghite sălbăticia.