ÃŽl visez pe tata-n curte, ochii gemeni
printre ramurile rupte,
că citea a mea scrisoare
erau multe,
dar aceea a găsit-o, recitam la unison:
ia-mi un câine lângă casă
să-l hrănesc ca pe un frate,
și în leagănul ogrăzii, atârnat de nucul
putred
să-ți arăt album cu poze, când cu Laica
când cu tine lângă mine.

ar vorbi așa cum știe,
că găsește, îngropate jucării
și de-ar fi mămica casei
ar iubi și mulți copii.
fără să-i fi scris în frunte
Laica iubește toți puii,
ea, e și educatore
când îi pun la gât tăblie
aÈ™-i Laica, grijulie.

totul este o dorință, nucile se coc,
ghirlande,
cine oare mi-e stăpân
dacă tata nu mai este? amintirea lui,
văzduh,
și'ntre stelele celeste, poate chiar de
pe Neptun
scrie poezii cu oameni, lângă prietenii
lor, câini.