o zi medalion prins în firul anotimpurilor mohorâte
stingheră sclipește la vremea culesului când fructele cad rod parfumat
în mâinile fecioarelor despletite
la brâul lor roșul înalță triluri peste ultima viță ruginie
fior de viață în frigul apelor rămase în matcă


respiră pământul acoperit de visul ud al razelor așternute în verde stins
pașii mei se mai aud doar noaptea
când anotimpul nu mai poartă nici un nume


ploaie de cuarț în pumnul norilor
dimineața mea și-a uitat bijutierul în inima toamnei