clopote de râuri de-argint-
într-un verde mângâietor,
îmblânzesc asprimile iernii
cu scânteieri
de baladă.


în ochiul de apă.
o rândunică
se căznește, să ciugulească
un grăunte de soare.
iar o libelulă, zăpăcită
de-atâta splendoare,
a rătăcit
drumul spre casă.

sfredelind stabilopozii,
valurile
se prind de balustrada falezei.
liniște!-
tot strigă pescărușii,
florile de gardenia
cântă!

pe marginea drumului,
netam-nesam,
a-nflorit un mac,
cam pricăjit săracu’.
iute,
o buburuză
a venit
să constate, ce s-a-ntâmplat.

o adiere de simfonii albastre
aduce din grădini
parfumuri de brândușe
și zambile.
norii nu mai sunt țepoși,
au gustat din vata pe băț;
și cum era de-așteptat,
s-au îndulcit.


berzele și-au regăsit cu bucurie
vechile cuiburi.
pe verandă, calci pe cojoace…
priviți!
sub pălăria Irinucăi,
s-au pitit
doua șopârle obraznice.

ce ne facem noi în primăvara asta?
prea multă culoare...
prea multă mireasmă-mbietoare....
despre cântări angelice, nu mai vorbesc.....
ia, să deschidem degrabă
fereastra,
să-i spunem
dragului nostru prieten,
o poezie!