ai văzut vreodată un apus, unul de om
să vezi cum se prăbușește mobila în urma lui
să vezi cum cărțile i se topesc în uitare,
să vezi o floare de prun cum moare înainte să-i fie moarte
ai văzut cîndva un om, în urma căruia umblă o groapă

pe fiecare dintre noi ne caută, doar că atît de proaste
cum sunt, nu dau greș, sunt doar gropi care umblă
din crîșmă în crîșmă, din prăbușire în prăbușire
cum ai ține în mînă păpădie dar suflă ea în tine
și te duci, că ai sufletul ca un milion de stele

cînd a suflat vîntul stelar peste ele. va veni iubirea
și-ți va lua toate organele, va face o păpușă din tine
și eu mă voi ruga să nu fie așa, va veni un xerox gigantic
și ne va copia pe toți unul în altul, pînă vom arăta
ca o foaie absolut neagră.

dacă tot vorbim despre lucrurile acestea, să știți
că și în cer se poate face o crăpătură, putem trece prin ea
cum trece bobul de grîu în pîine, în ziua de mîine
cum trece boala prin cel vindecat. moartea printr-o mamă
și copilul este salvat.