Cu universul nostru strâmt și efemer
Se vor ciocni din întâmplare universuri
Din coliziune luminând strălucitor
Ori implozând ne vom topi în triste versuri

Spre imposibil strămutați ne-om prăvăli
Goliți de noi trăim pierduți într-o absență
Sau ne trezim din abdicare în roboți
Ștergând memorii fumegând convalescență

Rămânem singuri chimizând univalent
De n-om găsi întâmplător o congruență
Ne-aleargă zilele scăzându-le prezenț
Imensul surd cioplind în suflete carență

De nu putem a ne desprinde vom pieri
Evaporându-ne zburând în aparență
Întâmplător, sau poate nu, rămânem vii
Doar dacă poate universul o clemență