Scrisoare către mama

https://www.poezie.ro/index.php/poetry/14159022/Scrisoare_c%C4%83tre_mama


Scrisoare de la mama

Când ți-am primit răvașul
Mi s-a întors și somnul
Și-am mulțumit c-orasul
Nu te-a răpit, la Domnu'.

Nu mai trăgeam nădejdii
Să mai primesc vreo veste,
Că te pândesc primejdii
Și trupul subred ți-este.

Ce-ai scris pricep în parte,
Dar inima-mi se strânge,
Când știu că tu departe
Ai scris de parcă-ai plânge.

Băiatu' mamii, lasă,
Că o să fie bine
Și-o să te-ntorci acasă
La Tatu și la mine.

Să știi c-aici e traiul
Mai greu din lună-n lună,
Da' s-ar deschide Raiul
De-am fi toți împreună.

Ce o fi fost in capul
Meu când te-am dat la scoală,
Că te ura păcatul
Și rău erai de boală!

N-am ascultat de nime!...
Te-am vrut mai sus c-o treaptă,
Da' nu spre înălțime
Se află calea dreaptă!

Și-apoi te-a vrut pământul,
Când s-a aprins apusul
Și ți-ai urmat avântul
De-a te lupta cu rusul.

Îți port și-acum de grijă
Că ai văzut omorul
Ce-nseamnă și o schijă
Èši-a betejit piciorul.

Și Tatu mă mai ceartă
Că-i singur în ogradă,
Iar eu ți-am dat o soartă
În care ești o pradă.

E prea târziu acuma,
Dar dacă îți mai pasă,
Te rog ascultă-ți muma
Și vino pe acasa!

Să stii, Măriuca crește
Și chiar de îi cam slabă,
Frumoasa-i ca-n poveste
Și mă ajută-n treabă.

De tine, biata fată,
Întreabă des și parcă
La sobă, câteodată,
Mai plânge-n loc să toarcă.

De frate-tău n-am știre!...
Noi l-am iertat cu plânsul,
Da' poate-și vine-n fire
Și s-o-nturna și dânsul.

La noi e pace; lemne
Avem și iarna-i dulce,
Iar anul nou - sunt semne! -
Belsug ne va aduce.

Din când în când mai ninge
Și așteptăm Crăciunul,
Dar soba nu se stinge
Și-i sănătos și Bunul.

Și iată că la urmă
Îți zic ce-ți zice Tatu:
"Să nu te-ascunzi în turmă,
Ci să rămâi ca bradu'

Oricare rău te-așteaptă!
Avem credință-n tine
C-ai mers pe calea dreaptă
Și ai făcut doar bine,

Căci vorbele din Tomul
Lui Iov sunt înțelepte
Și ce înnoadă Omul
Doar Domnu' poa' să-ndrepte!"

Te las de-acum în pace!...
Dar fă-mi o bucurie
Și de-i veni încoace,
Să vii cu o soție!

----------

Te-anunÈ›, cuprins de jale
Profundă și nespusă,
Că mama dumitale
Dintre cei vii e dusă.

Am scris scrisoarea asta,
Eu, preotul Vasile,
Când s-a-ntâmplat năpasta
Și a murit cu zile.

ÃŽn ultimele clipe,
Pe când făpturi divine
O luau pe-a lor aripe,
Ea s-a gândit la tine,

La Tatu și la Bunu -
Vânați de funciire
Și sor'-ta, ce la anu'
O luăm la mânăstire.

E tot sfârșit și nu se
Găsesc cuvinte ca să
Aline răni aduse
De-un rău crescut în casă.

Dar nu-l huli pe frac-tu,
Ce v-a trădat, ci spune
Prin închisori, ca bradu'
Stând drept, o rugăciune...