Ascult regnul nostru, iubito,
vino și mă-mbrățișează,
mnoa, te sărut,
mă supun lui Kierkegaard,
lasă-te și tu în voia
Voltajului, Irisului,
a nebuniei Gun's 'n Roses
fără nicio reținere

Te-aștept la noapte-n dormitor,
szeretlek, szerelmem,
pariez, vrei și-un lung preludiu —
să mă citești tandru pe tine

Ne citim, ne iubim,
ne lăsăm în voia filosofului danez
cât îmi termin și eu Heinekenul
și pe Heine,
din cealaltă mână,
nu-l dau pe Goethe, poet-romancier,
cel de pe raft, nu dau "Mănușa"
pentru Faust ori tânărul Werther,
îl refuz pe ultimul Cărtărescu,
până una alta a scăpat,
am alte lecturi restante

Mă doare
dintele poetic
care-n locul minții
încă nu mi-a
crescut

Nu pot să mănânc
decât altceva la liber,
ca regulă voi refuza-n texte rime,
măsură exactă și ritm,
poezia clasică nu-i deloc
pentru dentiția mea

Nu știu prozodia clasică
cum s-o prind
cum s-o apuc,
doar s-o evit, s-o îngrop

Mi s-a pus inegal un zirconiu
pe-un molar poetic tocit,
puțin cam înalt învelit în coroană

Dacă Heidegger spunea de angoase
în "Ființă și timp" în căutarea
unui "Dasein" constant
al omului contemporan,
tu, iubito, bea încă o cană cu socată
făcută de mine a treia oară
în oalele de inox, cu ghimbir, tare și rece

Kierkegaard
făcea teoria anxietății,
cui pe cui se scoate,
în locul fricii de-a fi
omului din prezent
îi este dată sexualitatea,
zicea danezul

Prin starea noastră
de păcat prelungit,
îmbrățișați de-o vreme
pe salteaua conjugală
începe iarăși
istoria, vina, iubirea vieții,
facerea din nou
cu noi, textele
deschiderii filosofice