Copile, dă-mi un telefon,
Dă-mi un semnal de bun-rămas,
Mă paşte cel mai mare somn,
Åži bate-un clopot prin oraÅŸ

Copile, dă-mi un telefon,
Mă strigă-afară un surugiu,
Vreau să te-aud, apoi să dorm,
Cât trece dricul prin pustiu

Eu cred că voi pleca de-acum,
Te voi veghea ca mai demult,
M-aşteaptă caii peste drum
Şi popii cântă-n ritm ocult,

Şi îţi promit că în curând
Voi reveni ÅŸi ne-om vedea,
Tu, salutând de pe Pământ
Iar eu din norii albi de nea

Doar dă-mi acum un telefon,
Cât scriu finalul meu de carte
Sau te sun eu, după ce-adorm,
Din clopotul de peste moarte

Când vine-un ultim anotimp,
Îmi scriu și eu ultimul vers
Tu, dă-mi apel de peste timp,
Și eu te sun din Univers!