parcă mi-ai scoate dorul din piept cu tâlvul
fiecare înghițitură are ceva demisec
aroma unui sărut cu limba

e o fântână înăuntrul meu
iar tu ciutură
scoți cel mai limpede dor
pentru însetata pământului

dorul tău dă ocol dorului meu
pun la cale o viață
și se înnoadă

trei sute șaizeci și cinci de zile
se fac dor