Și buruiana are
câteodată,
demnitatea ei.

Azi,
florile nu pot crește frumos pe lângă buruiană
și roagă vântul
să le-mprăștie sămânță pe un alt tărâm.

Cu rădăcinile sufocate,
cu privirea umbrită
întreabă,
când demnitate-avuta buruiana.

S-o rupem așadar,
va obosi și vântul
și nu vor mai fi
niciunde
ale noastre flori!