sunt armonicele acelea pe care le vezi într-un copac
atunci cînd se apleacă spre alt copac și-l atinge
ca un deget alt deget și nu e michelangelo

transpir dar de fapt plîng

am o melodie pe pielea mea. al diavolului e ce al lui.
la mine e dragoste. înveți cum să feliezi cerul cu ochii.
mi se așază motanul pe picior și mă doare ca lipsa ta.

sunt armonicele alea pe care le cîntă klaus. nici el nu mai e.
cum rămîne fumul de țigară într-o încăpere. așa ai rămas.
în plămînii mei. în creierii mei. fără tine schiopăt.

fac duș dar de fapt îmi ascund plînsul

nu am țigări și nici dragoste și inima mea șchioapătă.
lumina se pune pe mine ca mierea.
apoi vin muștele.

apoi vin armonicele alea în care îngheț. există o culoare a cerului
pe care o pot pune pe fața ta. dacă l-aș pune pe pitagora să deseneze un triunghi
ar desena o femeie,

după ce bea cu mine. cu mine cu tine în gînd.