Ar fi putut să fie un pastel:

cântarea dulce-a unui trist model,

niște copaci dând bine-n peisaj

sau lujerul de mac ce dă sevraj,

frunza de viță fluturând ușor

sub mângâierea unui vânt tenor,

un nor scrântit ce pare că-i decis

să estompeze-un peisaj de vis.

Ar mai putea să fie, drept contrast,

rugina de pe gândul sincer, cast,

vreo rufă liberă de culmea rea

sau, din belea scăpată, vreo surcea.

Putem lăsa doar lujerul de mac,

deși se fofilează lângă lac,

ori vreo liană prinsă de copaci

pe care se dau huța niște draci.

Spre consolare, zic: „Nu e pastel,

dar nici cântarea unui fals model.”

„Atunci, ce e?” - vei zice. „N-am habar!

N-ar fi mai bine să spoim cu var?!”