Cu masca adânc întipărită
ascund în suflet curcubeul.
Strigătele sunt
pași în cadența vântului,
Străzile adună căldări
pentru lacrimile înțelepților,
în câmpie au secat speranțele.
Chipuri aspre din mulțime
urcă la tribune.
Se cântă în nebunia colectivă
imnul înmormântării,
sub braț de flori să cadă
unul câte unul emanații revoluției marxiste.
Cu deznădejde să-și înalțe
fluturele aripile precum soarele lor
ce minte.
Timpurile goale varsă foc
se ridică glasuri de năluci
din piepturi pavate cu lozinci.
Nările sunt supuse transfuziei
de ocazie.