Nu-ți așeza inima în raftul
cu cărți.

S-ar putea să fie găsită
și cineva să-și umezească degetele
și să-și rătăcească ochii
prin pivnițele ei plăpânde.

Atârnă la gâtul imaginar
al speranței
un colier din semințele devenite argintii
sub tălpile unui înger
și lasă inima
să revină la ritmul ei normal.

Unde mi-e inima, unde mi-e inima?
Cine mi-a ascuns-o în cartea cea sfântă
în care toate literele vorbesc vorbind-o,
în care toate cuvintele depun mărturie
mărturisindu-te?

În tot restul vieții
ascultă și întoarce inima
dăruindu-mi oasele amintirii.

Unde îmi ești inimă a mea, unde?