Un chip cioplit privindu-mă din ape,
De sine-ofrandă-n propriile-altare
Corola timpului nu-i clipa care
Sub floarea de mormânt genuni să-mi sape.

Ci mă înalţ ca vânt în zbor spre zare,
Furtună l-ale zeilor agape
Că în olimp privirile-s mioape,
Mă-ntorc la Domn răpus de căutare.

Slăvindu-mă, în ochi un morb îmi creşte
Tenebră în uitare de lumini
Vinovăţia mă cuprinde-n cleşte.

Eram, ocarnic, printre cei haini
Că am crezut un vis neomeneşte
Iertare! Demiurge-Å£i zic din spini...