când dorul mă lovește,

doar chipul tău m-alină,

când mă îngroapă jalea,

și vina mă dărâmă,

mai plâng, copil obraznic,

nimic nu m-a schimbat,

nici câtuși de puțin,

m-ascund după cotruță,

iar vocea ta blajină,

din ape înălțate,

mă cheamă în grădină,

în rochia ta verde,

culegi sclipiri din stele,

visez, și râd, și plâng,

visez la tine mamă.