iubito, se ridică furnale
industria grea prinde avânt
noi ne iubim prin vechi mahalale
e noroi şi plouă mărunt

zvâcneşte fonta topită-n cuptoare
muncitorii asudă din greu,
ÅŸarjele fierb ca ieÅŸite din soare
sar scântei peste sufletul meu

mă aştepţi să ies din tură, e noapte
sirenele sună agăţate de ceruri
sunt flămând, pe masă ai pus lapte,
pâine şi nişte mezeluri

luminile lămpii dansează sălbatic
în odaia unde stăm cu chirie,
în soba din colţ nu mai este jăratic
iar lemne vom lua la simbrie

pe străzile mute, noaptea pică grămadă,
doar câinii mai latră la vânt
norii se-ncaieră, lasă cerul să cadă,
peste ploaia ce cade mărunt

uzinele urlă cu jale
aşteptând altă tură să vină,
să încingă din nou acele furnale,
ce par să nu aibă odihnă

iubito, sunt zorii aproape
fă un ceai, nimic să nu zici
văd ploaia, cum vrea să ne-ngroape
mărunt, cu tot ce-i aici