Culeg în chinuri zării trandafirul
Distanţe-s spini ce sfârtecă atinsul
Rostesc ades pe-al meu noroiul ninsul
Cu braţ de gând ce duce rozei birul.

Misteru-n cuget însă-i neînvinsul
Pe alte căi un adevăr înşiru-l
Să îmi înnoade Ariadnei firul
Cel frânt în frică şi-n curajul stinsul.

În depărtare tu îţi bei tot vinul
Ce-n soarta ta l-a răstignit pe Crist
Femeie ce-mi aduci în piept suspinul.

Singurătatea muşcă din exist
Şi-mi dă paharul ei, de noapte plinul
Că floarea neaproape-nţeapă trist.