Singurătăţii tale-n stea eşti primul
Plecat fiind la roade reci cu strânsul
Misterul van se oglindea în dânsul
De doi să îţi înveţe vieţii mimul.

Dar traiul tău la lene Domn constrânsu-l
Spre a pricepe-n taine ţintirimul
De-acolo vei urca în tot sublimul
Lăsând în urmă lutul tău cu plânsul.

Acum te-alină clipa ca o mamă
Înfipt în existenţă ca în teci
Din venele de Crist mai bând o zeamă.

Şi solitar rămâi pe unde treci
Chiar dacă oameni în tumult te cheamă
Stai unul ÅŸi cu sine-n vin petreci.