Cu piatra se iubeşte ploaia toată
Căzând pe ea un abur se ridică
Şi condensându-se pe nor nu-i frică
De fulgerul se oglindeşte-n zloată.

Când ochi de ceruri stâncii setea strică
Şi prin văzduh o lacrimă-i valsată
Se-nalţă plânsul neclintirii, plată
De dragoste de e la o adică.

Aşa din văz visări îmi dai în piele
Åži-n palma ta, femeie, eu transpir
Åži ale tale-s liniÅŸtile mele.

Tu vii cuminte-n Ariadnei fir
Privirii tale apă să mă spele,
Suind pe spini ajung la trandafir.