rețetă:
disperare, lipsă, nevoie, din toate cîte puțin sau cît încape
toate fricile ca miște boabe de orez pe care cineva le-a sculptat
pe dinăuntru să fie ca trupul tău găurindu-mi trupul
să pot respira pentru tine

pîne apă, zahăr, surogatul fericirii
cum îmi înmoi privirea într-o poză cu tine
și în loc de zahăr, sare, și în loc de apă oțet, așa e hidratarea ochilor
cromozomul singurătății îl avem toți, e singurul care nu suferă mutații

pîine înmuiată în lacrimi, fără zahăr,
zahărul e undeva într-un colț al memoriei, o fantomă
o dulceață de ardei iute care înșeală senzația produsă de capsaicină
așa cum buzele tale îmi înșeală dragostea

la nivelul percepției, îmi duc mîna prin păr
cînd și tu o faci, undeva departe, la nivelul senzației
îmi vine să umblu cu o mănușă pe mîna dreaptă și în mijlocul verii
să depășesc impresia că te țin tot timpul de mînă

la nivelul creierului, fac sute de accidente vasculare spontane
care desenează o hartă astrală spre tine
și o felie de pîine înmuiată în apă, cu zahăr
îmi spune totul despre tine